Edith Piaf, pe numele sau adevarat - Edith Giovanna Gassion - s-a nascut in suburbiile Parisului, in Belleville – cartierul imigrantilor, cum mai era denumit, intr-o saracie prevestitoare de geniu, din doi parinti artisti: mama - cantareata intr-o cafenea, iar tatal, actor-acrobat ambulant. Ambii au fost insa mult mai preocupati de supravietuirea proprie decat de cea a fiicei lor, abandonand-o inca de mic copil. Astfel, din strada Belleville, Edith ajunge in casa de toleranta Bernay dans l'Eure, in grija bunicii sale, loc unde va gasi grija si afectiunea de care avea atata nevoie.
Cu o copilarie si adolescenta marcate de boala – conjunctivita si surzenie pana la varsta de paisprezece ani si vindecata in mod miraculos, dupa un pelerinaj la Saint Therese de Lisieux, Edith Piaf decide sa se alature tatalui ei in escapadele artistice menite sa le asigure supravietuirea de pe o zi pe alta. Cu un repertoriu restrans, Edith aduna zeci de persoane in Place Pigalle care raman uluiti de vocea tinerei. Se nastea o stea!
Descoperita in 1935 de Louis Leplee, proprietarul unui club frecventat de clasa medie dar si de elita din Paris, va dobandi datorita fortei vocii sale, numele de Piaf ("vrabie" in limba franceza). Astfel, La Mome Piaf ("Puiul de vrabie") isi continua zborul ascendent, iar curand apare si primul ei album muzical.
Odata cu rolul principal din piesa Le Bel Indifferent (1940) de Jean Cocteau, incepe si lungul sir al prieteniilor lui Edith Piaf cu nume celebre precum: actorul Maurice Chevalier, poetul Jacques Borgeat, Marlene Dietrich, Yves Montand etc.
Dupa prima sa iubire al carei rod va fi un copil care moare la scurt timp dupa nastere, lui Edit Piaf i se ofera o a doua sansa si astfel isi intalneste marea dragoste, una dintre cele mai celebre povesti de dragoste ale Frantei: cea cu boxerul Marcel Cerdan, a carei amanta desavarsita ii va fi pana cand viata acestuia este curmata de prabusirea avionului care il purta catre iubita sa. Au urmat doua casatorii, cel de-al doilea sot fiindu-i alaturi pana in ultima ei zi de viata.
Doar un exemplu al uluitorului talent al lui Edith Piaf il reprezinta melodia "La vie en rose", lansata de cantareata in timpul perioadei de ocupatie germana din Paris, melodie care a fost considerata un imn plin de forta si rezistenta pentru conationalii ei. Urmeaza apoi o serie de turnee in Statele Unite ale Americii, care ii vor aduce recunoasterea internationala.
Părerea ta
Spune-ţi părereaSi ca tot veni vorba de Paris,e adevarat ca fiecare oras e frumos si mai ales unic in felul sau,dar cred ca Parisul prin farmecul lui aparte le intrece pe toate.
Cred ca splendida sa diversitate ofera cel mai bun teren de constructie filmografica, in orice privinta. Din nou o reuniune de filme din cele mai variate clase si categorii, avand diversitatea unui meniu regal, asa ca ar fi oarecum nedrept sa fac o selectie a selectiei. Totusi daca as face-o atunci cred ca singurele rezerve le am legate de Woody Allen, ale carui filme mai vechi sunt categoric mai bune. De fapt pana si aceasta afirmatie e doar pe criterii statistice si pe influentele unor comentarii despre recentul sau film. Asa ca obiectiv vorbind, pana nu il vad ar trebui sa tac. Deocamdata e doar o impresie. Daca ar fi sa aleg doar un film din aceasta selectie, ceva de suflet, amuzant si placut, revizionabil si "foarte frantuzesc" cred ca ar fi "Le fabuleux destin d'Amélie Poulain". Un film care trebuie vazut. La polul celalat (adica un film care nu o sa imi provoce nicio curiozitate) ar fi "Paris, je t'aime (2006)"...
@Dragomara - Venetia poate ca este orasul iubirii, dar Paris este totusi capitala...