10 filme cu producţie dificilă

Vineri s-a lansat pe ecrane G.I. Joe: Retaliation, producţie ce a fost amânată timp de mai bine de nouă luni pentru refilmări şi convertirea la 3D. Situaţia sequlului, care deja se anunţă un succes de casă, ne-a făcut să ne gândim la filmele celebre prin faptul că producţia lor a decurs ori încet, ori a fost măcinată de conflicte extraordinare între membrii echipei. Află din materialul de mai jos cele mai notorii cazuri.

Stanley Kubrick, Eyes Wide Shut, The Shining
La baza unei producţii dificile stau ori perfecţionismul regizorului, ori problemele ridicate de vreme, accidente sau situaţii neobişnuite apărute în timpul filmărilor. În primul caz, celebru este Stanley Kubrick. În acest moment titlul de "Cea mai lungă filmare continuă", trecut şi în Cartea recordurilor, îi revine lui Cu ochii larg închişi, ultimul titlu din cariera regizorului, cu Tom Cruise şi Nicole Kidman în rolul principal. Acest film lansat în 1999 a avut o perioadă de filmare de nu mai puţin 400 de zile, fără pauze.

Celebru pentru perfecţionismul său, Kubrick era atât de meticulos la filmări, încât numărul de duble realizate pentru fiecare secvenţă a devenit legendar. Scene banale, cu Tom Cruise trecând strada sau deschizând şi închizând o uşă necesitau zeci de duble, ceea ce făcea producţia să se mişte cu paşi de melc (ca fapt divers, recordul de duble realizat pentru o singură scenă îi aparţine tot lui Kubrick, 127, dar a fost atins în timpul realizării lui The Shining. "Victima" a fost actriţa Shelley Duvall, care a şi intrat în spital din cauza stresului de pe platouri). Întrebat înainte de filmări cât crede că vor dura acestea, Cruise a răspuns că îşi va dedica o jumătate din an din viaţă lui Cu ochii larg închişi, dar până şi el a fost surprins de meticulozitatea lui Kubrick. Mulţi spun că unul dintre motivele divorţului de Nicole Kidman a fost tocmai stresul filmărilor şi faptul că cei doi actori au fost nevoiţi să petreacă atât de mult timp împreună, într-o atmosferă tensionată.

Faye Dunaway şi Roman Polanski, Chinatown
Au realizat împreună Chinatown (11 nominalizări la Oscar în 1978), dar succesul filmului a fost umbrit de o relaţie dezastruoasă între regizor şi actriţă. Cei de la moviefone au descoperit cartea Easy Riders, Raging Bulls, care analizează Hollywood-ul deceniului 8, unde este descris următorul episod: în timpul filmării unei scene în maşină, Dunaway a vrut să meargă la toaletă, dar Polanski nu a lăsat-o. Cearta s-a terminat cu o ceaşcă plină cu urină aruncată în capul regizorului. Producţia a fost încetinită de altercaţiile celor doi, Polanski impresionând prin lipsa de diplomaţie. Se spune că atunci când Dunaway l-a întrebat despre motivaţiile personajului ei, Polanski ar fi izbucnit, zicând câ principala motivaţie (a lui Dunaway) ar trebui să fie onorariul primit pentru a juca în film.

David O. Russell şi George Clooney, Three Kings
Certurile dintre regizori şi actori pot deveni fizice, iar o legendară altercaţie dintre David O. Russell şi George Clooney stă mărturie: pe platourile de filmare la Three Kings regizorul a arătat cu prea mult entuziasm cum vrea ca un actor să fie aruncat la pământ, ceea ce l-a făcut pe Clooney să sară în apărarea victimei rănite. Reacţia lui Russell? Strigând "Why don't you just worry about your fucking acting?" (De ce nu-ţi vezi de afurisita ta de actorie?") a sărit la gâtul lui Clooney, urmând o păruială în toată legea. Într-un interviu acordat revistei Playboy un an mai târziu, Clooney a comentat că experienţa a fost "cea mai rea din viaţa lui". David O. Russell, care a revenit în atenţie anul acesta cu (mult prea) lăudatul Silver Linings Playbook, a explodat şi pe platourile de filmare ale lui I Heart Huckabees: un clip cu o altercaţie extrem de violentă cu actriţa Lily Tomlin şi-a făcut apariţia şi pe youtube, confirmând că O'Russell este unul dintre cei mai dificili regizori de la Hollywood.

Lars von Trier şi Bjork, Dancer In The Dark
Că Lars von Trier este un regizor deosebit de dificil se ştie. Mulţi s-au plâns de metodele sale extrem de neortodoxe de a induce anumite stări actorilor (un exemplu la îndemână: la o repetiţie cu Nicole Kidman şi Paul Bettany pentru Dogville, von Trier şi-a luat la revedere de la actori zicând că se duce să piardă vremea cu nişte reviste porno împrumutate de la Bettany; a ieşit din încăpere, spionând amuzat explicaţiile incredule şi extrem de jenate ale actorului), dar victima şefă este fără îndoială Bjork. Filmările la Dancer In The Dark s-au dovedit atât de traumatizante pentru cântăreaţă, încât aceasta a promis să nu mai joace niciodată (nu s-a ţinut de promisiune). Pe lângă faptul că a fugit de pe platoul de filmare şi a început să-şi roadă, aproape catatonică din cauza stresului, costumele, Bjork a scris pe site-ul personal că Lars von Trier "are nevoie de o femeie pentru a da suflet filmelor lui, acesta fiind şi motivul pentru ca urăşte atât de mult femeile: simte nevoie să le distrugă în timpul filmărilor". În orice caz, rezultatul tribulaţiilor lui Bjork a fost pe măsură, actriţa fiind recompensată cu un premiu de interpretare la Cannes, în timp ce Dancer In The Dark primeşte prestigiosul Palme d'Or.

Francis Ford Coppola, Apocalypse Now
Dacă e să ne luăm după perioada totală a producţiei, Apocalypse Now, filmul cult al lui Francis Ford Coppola, a avut nevoie de 16 luni pentru finalizare. Apocalypse Now este celebru pentru producţia extrem de dificilă, oprită ba de taifunul care a distrus un decor important, ce a necesitat o lungă perioadă pentru a fi construit din nou, ba de diverse accidente care incapacitau echipa (Martin Sheen, actorul principal, a suferit un atac de cord în timpul producţiei), ba de starul Marlon Brando, care era încontinuu beat şi refuza să-şi înveţe replicile sau pur şi simplu nu apărea pe platouri, asta după ce primise un onorariu de un milion de dolari înainte ca producţia să înceapă. Dar efortul şi răbdarea lui Coppola au meritat.

James Cameron, Titanic, The Abyss
Nici James Cameron nu se încadrează foarte bine în programele agreate de producători în ceea ce priveşte filmările. Titanic a durat şase luni în loc de patru, iar prelungirea l-a făcut pe Cameron să ceară încă şi mai mulţi bani, ceea ce a transformat blockbusterul său în cel mai scump film realizat vreodată. Bineînţeles, a şi meritat, căci Titanicul s-a aflat timp de mai bine de un deceniu pe primul loc în topul producţiilor cu cele mai mari încasări din toate timpurile. Se pare că James Cameron are probleme cu apa, căci şi The Abyss, SF-ul său din 1989, şi-a depăşit perioada de filmări stabilită iniţial şi a căpătat renumele uneia dintre cele mai dificile producţii din istorie, din cauza lungilor şi lentelor filmări subacvatice, a bolilor membrilor echipei şi a tensiunilor zilnice. În 1989 a devenit şi unul dintre cele mai scumpe filme, din cauza amânărilor. Ed Harris a declarat în repetate rânduri că The Abyss a fost cea mai stresantă filmare din viaţa lui din cauza obsesiei lui Cameron de a-şi împinge actorii până la limită.

Werner Herzog, Fitzcarraldo
Imense probleme a avut şi Werner Herzog acum exact trei decenii, când a început producţia la Fitzcarraldo. Din start ambiţiile lui Herzog erau imense, iar filmările au însemnat şi transportarea unui vas cu aburi de 320 de tone pe deasupra unui deal, fără utilizarea efectelor speciale (ceea ce l-a făcut pe Herzog să se autointituleze "conchistadorul inutilului"). Iniţial, rolul titular trebuia interpretat de Jason Robards, dar acesta a făcut dizenterie, iar medicii i-au interzis să mai continue. În acel moment 40% din scenele filmului erau deja realizate, iar Herzog a trebuit să o ia de la capăt cu Klaus Kinski în rolul principal. Acesta a provocat atâtea probleme, încât la un moment dat un şef de trib local i-ar fi spus lui Herzog că poate aranja ca actorul să fie ucis...

Steven Spielberg, Jaws
A fost cât pe ce să nu se mai termine filmările la Jaws, filmul care l-a confirmat pe Spielberg, la nici 30 de ani, drept unul dintre cei mai promiţători regizori ai generaţiei sale. Decizia de a nu filma în studio, ci pe litoralul american a provocat o mulţime de amânări din cauza vremii potrivnice şi a bărcilor care tot intrau în cadru. Rechinul mecanic folosit s-a defectat de nenumărate ori (o dată pe când George Lucas îşi băgase capul în gura lui, rămânând înţepenit), unul dintre motivele pentru care şi apare atât de rar în film. Dar efortul a meritat, Jaws schimbând o dată pentru totdeauna modul în care distribuitorii americani lansau premierele pe marele ecran (este primul film cu lansare pe un număr mare de ecrane) şi devenind cel mai de succes film de până atunci.