[mirodoni]

O înţeleaptă vorbă din bătrâni spune să te fereşti de femeia nefutută la timp. Paulina Keală vrea să se fută în... artă, la Cafenea. Ghilimelele n-ar fi rezolvat nimic, nu despre asta e vorba. Iniţial, am crezut că vrea să-şi dea doctoratul în pornografie, dar văd că nu şi-a propus o analiză critică, din punct de vedere artistic, cultural sau madagascar, ci pur şi simplu vrea să adune spre satisfacţia personală cele mai porcoase imagini, nefiindu-i suficient să se uite în oglindă. Ulterior am descoperit că a mai înfiinţat tot pe CineMagia, că aici e groapa de dejecţii unde i se permite, un topic destinat celor mai oribile imagini. Câţiva useri chiar au pus botu’. Câţiva, pentru că doar câţiva mai are acest site. Uşor, uşor, cei care mai aveau câte ceva de spus s-au retras. Aşa că redactorul-şef, care eu ştiu că este Gloria, se bucură să vadă că mai mişcă pe ici pe colo câte 1 Viewing sau 2. De moderatorul din zona respentivă n-am ce să zic. Probabil un neicanimeni fără simbrie. Patronul nu ştie româneşte, aşa că nu îşi dă seama ce se întâmplă.
CineMagia este un „spaţiu public”, chiar dacă e privat. Şi un site porno este spaţiu public, deşi vinde intimităţi, dar din denumire ştii despre ce e vorba, şi, dacă nu-ţi convine, nu intri. Acolo nimic nu e vulgar, pentru că nu e vulgar să te regulezi. Vulgar este s-o faci în public. Mă refer la oameni, la câini e altfel. Vulgar este să şi vorbeşti în public, sau să scrii pe un site. Şi Cinematograful este un „spaţiu public”, nu este unul intim, doar al cineastului şi al prietenilor lui cu care se trage de pulă. Am încercat de câteva ori să explic acest lucru, dar cred că mai repede m-ar fi înţeles câinii.
Sper să aveţi bunul – simţ să nu încercaţi să mă convingeţi că sunt un incult, iar Paulina Keală a făcut un act de cultură adunând la un loc mai multe hidoşenii pe care le numeşte capodopere, fără de care am fi fost mai săraci. Cu această ocazie, cei care mai credeau în barză, au aflat că pizda este „Originea vieţii”. Am auzit că există o sculptură, poate o descoperă Paulina, să o arate şi celorlalţi useri, intitulată „Esenţa vieţii”, şi este un căcat cu moţ în mărime naturală, perfect conservat. Deja se ştie că în sculptură se poate folosi orice material, nu numai marmura, ca pe vremea unor ageamii. Bine, şi ideea e genială, mai ales că, în sfârşit, este o operă care se adresează tuturor simţurilor, inclusiv olfactiv. S-a mai încercat în cinematografie, dar numai în filmele româneşti s-a reuşit. Se simte mirosul înainte de a intra în sală, aşa că spectatorii nici nu mai intră.
Tebuie înţeles, însă, că opera respectivă, „Esenţa vieţii”, nu ar fi avut nicio valoare, dacă ar fi fost a unuia ca mine. Trebuie să fii consacrat, să fii recunoscut, după aceea, tot ce faci e capodoperă. Lumea e plină de genii. Faptul că până acum ne-au lipsit capodoperele oferite de CineMagia se datorează unui handicap, care dăinuieşte de milenii, un fel de achelari da cal, numit bun – simţ. Datorită acestui handicap al înaintaşilor lor, autorii prezenţi pe acest site au reuşit să fie originali, adică să fie primii şi ultimii. Desigur, o operă, ca să fie capodoperă, trebuie să fie promovată. Aici intervin oamenii de cultură, cum e Paulina Keală. Ajutată, desigur, şi de începători, cum e Sylver Bous, care se simte bine în pizdă şi în literatură. Nu ştiu cum se simte literatura cu el printre măruntaie, dar încercarea lui literară e promiţătoare. Îl urmez cu modestie. Poate-l bagă cineva în pizda mă-sii, să se simtă şi mai bine şi să nu-l mai am concurent.
Ca şi Paulina Keală, am căutat un titlu cât mai atragător şi am folosit un vocabular pe înţelesul tuturor. Somnul raţiunii naşte „monştrii”, cum scrie Paulina. De, se mai întâmplă şi oamenilor culţi.